Sari la conținut

Funcție armonică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Funcție armonică este un termen folosit în matematică (mai ales în teoria probabilităților), fizică și se referă la acele funcții dublu derivabile , unde este o mulțime deschisă a lui , care satisface ecuația lui Laplace:

pe întreg intervalul U. Într-o notație mai compactă se mai poate scrie:

sau .

O funcție armonică este deci, prin definiție, o soluție a ecuației lui Laplace.

Exemple de funcții armonice cu două variabile:

  • partea reală și partea imaginară a oricărei funcții olomorfe
  • funcția

definită pe , de exemplu potențialul electric produs de un fir încărcat sau potențialul gravitațional datorat unei mase cilindrice.

Proprietăți

[modificare | modificare sursă]
  • Bobancu, V. - Dicționar de matematici generale, Editura Enciclopedică Română, București, 1974
  • Iacob, C. - Curs de matematici superioare, București, 1957

Legături externe

[modificare | modificare sursă]