Sari la conținut

Taliu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Taliu

HgTaliuPb
In
   
 
81
Tl
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Tl
Uuut
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Taliu, Tl, 81
Serie chimică Metal de post-tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc 13, 6, p
Densitate ? kg/m³
Culoare gri albăstrui
Număr CAS 7440-28-0[1][2]  Modificați la Wikidata
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică 204,3833 u
Rază atomică 190 (156) pm
Rază de covalență 139±5 pm
Rază van der Waals 206 pm
Configurație electronică 2, 8, 18, 32, 18, 3
Electroni pe nivelul de energie
Număr de oxidare
Oxid
Structură cristalină
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 577 K (304 °C) K
Punct de fierbere 1746 K (1473 °C) K
Energie de fuziune kJ/mol
Energie de evaporare kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar 17,22 · 10−6 m3/mol m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)
Capacitate termică masică J/(kg·K)
Conductivitate electrică S/m
Conductivitate termică W/(m·K)
Prima energie de ionizare 589,4 kJ/mol kJ/mol
A 2-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Taliul este un metal moale, alb-albăstrui, cu diferite întrebuințări. Numele vine de la grecescul thallein care înseamnă verde, pentru că spectrul său are o linie alb-verzuie. A fost descoperit în 1861.Sub formă de sulfat de taliu (fără miros și gust), amestecat cu amidon, zahăr, glicerină și apă și pus la locuri potrivite, este o otravă mortală pentru șobolani. Mai este folosit la confecționarea sticlei optice, care permite razelor infra-roșii sa treacă prin ea, la confecționarea semiconductoarelor și – aliat cu mercurul – pentru a umple termometre de joasă temperatură. Taliul poate fi înghițit foarte ușor și de către oameni, din cauză că nu are nici gust, nici miros, putând dăuna foarte grav organismului la câteva zile de la încorporarea sa. Ionul de taliu se asemănă cu ionii de natriu și kaliu, fiind asimilat de către sistemul nervos. La otrăvirea cu taliu apar semne aproximativ asemănătoare cu cele ale gripei; în faza următoare amorțesc mâinile și picioarele, înegrirea scalpului, cădere a părului, apoi apare o durere insuportabilă. Persoana intoxicată cu această otravă poate fi distrusă atât psihic cât și fizic.

  1. ^ CAS Common Chemistry, accesat în  
  2. ^ thallium (în engleză), ChEBI, accesat în  
  • D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988

Legături externe

[modificare | modificare sursă]