Sari la conținut

Triunghiul morții (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Triunghiul morții

Afișul filmului
Rating
Genfilm de război, dramă
RegizorSergiu Nicolaescu
ScenaristSergiu Nicolaescu (scenariu, dialoguri)
Corneliu Vadim Tudor (scenariu)
Dumitru Radu Popescu (dialoguri)
ProducătorGeorgeta Moruzi (director film)
Sergiu Nicolaescu (prod. executiv)
StudioOficiul Național al Cinematografiei
Antena 1
Studioul Cinematografic București
Cine TV Film
Filmex
DistribuitorRomâniafilm
Director de imagineDan Alexandru
Operator(i)Dan Alexandru
Ion Dobre
Liviu Pojoni
Marian Barbu
Lucian Olteanu
MontajMelania Oproiu (montaj)
Nicola Kitan (montajul luptelor)
SunetAnușavan Salamanian
MuzicaAnton Suteu
ScenografieMircea Ribinschi
Nicolae Ursu
CostumeJanine Ștefan-Sârbu
Ștefan Brandes
Radu Corciova
DistribuțieValentin Teodosiu
George Alexandru
Sergiu Nicolaescu
Silviu Stănculescu
Maia Morgenstern
Ilinca Goia
Virgil Andriescu
Iurie Darie
Eusebiu Ștefănescu
Ion Dichiseanu
Cristian Șofron
Ștefan Velniciuc
Premiera21 mai 1999
Durata161 min.
Țara România
Limba originalăromână
Prezență online

Pagina Cinemagia

Triunghiul morții este un film românesc din anul 1999, regizat de Sergiu Nicolaescu, în care se reconstituie luptele purtate de Armata Română împotriva ocupanților germani în Primul Război Mondial în localitățile Mărăști, Mărășești și Oituz. Ecaterina Teodoroiu (Ilinca Goia) este singura femeie care participă la bătălie. În film mai apar personaje importante ca generalul Alexandru Averescu (Sergiu Nicolaescu), regele Ferdinand (Eusebiu Ștefănescu) și regina Maria (Maia Morgenstern).

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Sergiu Nicolaescu afirma în volumul său de memorii că Ecaterina Teodoroiu a locuit în timpul Primului Război Mondial în casa părinților mamei lui din Târgu Jiu.[1][2][3] Mama sa, Sevastița Cambrea (1903-1980), a cunoscut-o foarte bine pe tânăra eroină.[4] Ambii săi părinți au fost cercetași în Primul Război Mondial.[3]

Filmările au avut loc în vara anului 1997. În timp ce filma pe poligonul de la Mihai Bravu, Nicolaescu a primit o adresă de la Mircea Daneliuc, directorul general al societății Rofilm, prin care era anunțat că filmările vor fi întrerupte. A doua zi, conducerea studioului de la Buftea a oprit echipa de filmare să se deplaseze la poligon. Având un termen fixat de finalizare, Nicolaescu s-a dus la Radu Gabrea, președintele Centrului Național al Cinematografiei (C.N.C.) și i-a prezentat situația apărută, dar Gabrea i-a cerut să dea o declarație scrisă că va finaliza filmările la termenul fixat, în caz contrar urmând să răspundă cu averea personală pentru sumele alocate de CNC. Presat de timp, regizorul a intervenit în Parlament și a obținut alocarea de la bugetul statului a unei sume de bani pentru continuarea filmărilor. În plus, Banca Națională a României și Bancorex au oferit sponsorizări. Nicolaescu a adus o echipă de filmare din Republica Moldova, cu grup electrogen, electricieni, mecanici de cameră, șarfeur și travlingiști, cu care a continuat și finalizat filmările.[5]

  1. ^ Viorel Domenico, „Filmul artistic rămâne pentru generațiile viitoare un document istoric”, în Almanahul Oștirii '88, Ed. Ministerului Apărării Naționale, București, 1988, p. 227. Convorbire cu regizorul Sergiu Nicolaescu.
  2. ^ Sergiu Nicolaescu - „Viață, destin și film” (ediția a II-a revizuită, Ed. Universitară, București, 2011), p. 159.
  3. ^ a b Cristian Luis Vasilescu, Până la capăt! Contribuții ale lui Sergiu Nicolaescu la cinematografia națională, Ed. Universitară, București, 2011, p. 26, 35.
  4. ^ Sergiu Nicolaescu, op. cit., p. 162.
  5. ^ Sergiu Nicolaescu, op. cit., p. 68.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]