Sari la conținut

Regina Sonja a Norvegiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sonja

Regina Sonja la Stavanger, 2007
Date personale
Nume la naștereSonja Haraldsen Modificați la Wikidata
Născută (87 de ani)
Oslo, Norvegia
PărințiKarl August Haraldsen
Dagny Ulrichsen
Frați și suroriHaakon Haraldsen[*][[Haakon Haraldsen ((1921-2016))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuHarald al V-lea al Norvegiei
CopiiPrințesa Märtha Louise
Prințul Haakon
Cetățenie Norvegia Modificați la Wikidata
ReligieLuteran
Ocupațieconsoartă[*]​
aristocrat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba norvegiană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriregină consoartă (din )
crown princess[*][[crown princess (heir to the throne or wife of the heir to the throne)|​]] (–)[1]
Familie nobiliarăCasa de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg
Regină consort a Norvegiei
Domnie17 ianuarie 1991 – prezent
Încoronare23 iunie 1991
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Regina Sonja a Norvegiei (născută Sonja Haraldsen, la 4 iulie 1937) este soția regelui Harald al V-lea al Norvegiei.[2]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Sonja s-a născut la Oslo la 4 iulie 1937 ca fiica negustorului de haine Karl August Haraldsen (1889–1959) și a soției acestuia, Dagny Ulrichsen (1898–1994).[2]

Regina Sonja a crescut la 1B Tuengen Allé în districtul Vinderen din Oslo și și-a completat școala secundară inferioară în 1954. A primit diploma în croitorie la școala Oslo Vocational precum și diploma de la École Professionelle des Jeunes Filles din Lausanne, Elveția. Acolo ea a studiat contabilitate, design vestimentar și științe sociale.[2]

S-a întors în Norvegia pentru continuarea studiilor și a primit o diplomă de licență în istoria artei la Universitatea din Oslo.[2]

S-a logodit cu Prințul Moștenitor Harald în martie 1968. Ei s-au întâlnit timp de nouă ani, deși acest lucru a fost ținut secret, din cauza opoziției asupra statutului ei ne-regal.[2]

Prințul Moștenitor i-a spus clar tatălui său, regele Olav al V-lea, că va rămâne necăsătorit pe viață dacă nu se va căsători cu ea. Având de ales între una din rudele sale din familia regală daneză, Ducele de Schleswig-Holstein sau Marele Duce de Oldenburg ca moștenitorul său în locul fiului său, Olav al V-lea s-a consultat cu guvernul și rezultatul a fost că i s-a permis tânărului cuplul să se căsătorească la 29 august 1968 la Oslo.

Imediat după nuntă, noua Prințesă Moștenitoare a început să își îndeplinească atribuțiile regale, călătorind foarte mult în Norvegia și în străinătate. În 1972 ea a fost implicată în înființarea Fundației Prințesa Märtha Louise, care oferă asistență copiilor cu dizabilități din Norvegia. Ea a luat parte în mod activ la inițiative pe scară largă pentru a strânge fonduri pentru refugiați internaționali și în anii 1970 a vizitat barca cu refugiați vietnamezi din Malaezia.[2]

Din 1987 până în 1990, Prințesa Moștenitoare Sonja a fost vice președinte al Crucii Roșii norvegiene. A fost responsabilă pentru organizarea activităților internaționale. A luat parte din delegația Crucii Roșii în Botswana și Zimbabwe în 1989.[2]

Regină

[modificare | modificare sursă]
Regina și Regele la nunta Prințesei Victoria a Suediei, 19 iunie 2010.

În urma decesului regelui Olav al V-lea la 17 ianuarie 1991, Sonja a devenit prima regină consort a Norvegiei de origine norvegiană în 53 de ani.[2] Regina Sonja l-a însoțit pe regele Harald al V-lea când acesta a depus jurământul la 21 ianuarie 1991. A fost pentru prima dată în 69 de ani când o regină norvegiană a fost prezentă în Storting (Parlamentul Norvegiei). Regina Sonja l-a însoțit pe rege la deschiderea oficială a sesiunii de toamna a Storting și la citirea Discursul Tronului.[2]

Potrivit dorințelor lor, regele și regina au fost consacrați la catedrala Nidaros la 23 iunie 1991.[2] După consacrare, regele și regina au făcut un tur de 10 zile în sudul Norvegiei. În 1992, întreaga familie regală a făcut un tur de 22 de zile în patru județe nordice ale țării.[2]

Regina l-a însoțit pe rege în vizitele de stat din străinătate și a fost gazdă pentru șefii de stat străini care au vizitat oficial Norvegia.[2] În 2005, regina Sonja a devenit prima regină din lume care a vizitat Antarctica.[2] Regina a fost acolo pentru a inaugura stația de cercetarea norvegiană.

Regina este numită vice amiral al marinei regale norvegiene și brigadier în armata norvegiană. Ea a ținut un curs de formare de bază și a participat la exerciții.[3][4]

Copii

[modificare | modificare sursă]

Arbore genealogic

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Dictionary of Women Worldwide[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m The Official Website of the Royal House of Norway: Her Majesty Queen Sonja
  3. ^ Video from NRK of Sonja participating in a winter exercise
  4. ^ Article from the Norwegian defence on Royals in the military (Norwegian)
  5. ^ a b „National Archives of Norway”. Accesat în . 
  6. ^ „National Archives of Norway”. Accesat în . 
  7. ^ „National Archives of Norway”. Accesat în . 
  8. ^ „National Archives of Norway-listed as Joh. C. Ulrichsen”. Accesat în . 
  9. ^ a b „National Archives of Norway”. Accesat în . 
  10. ^ a b „Image of Grave Site”. Accesat în . 
  11. ^ „National Archives of Norway-listed as Ulrich S. Ulrichsen”. Accesat în . 
  12. ^ „National Archive of Norway”. Accesat în . 
  13. ^ „National Archives of Norway-listed as Maja Ulrichsen”. Accesat în . 


v • d • m
Consorți regali norvegieni
Sonja Haraldsen (1991–prezent)
Maud de Wales (1905–1938)  • Sofia de Nassau2 (1872–1905)  • Louise a Olandei2 (1859–1871)  • Josephine de Leuchtenberg2 (1844–1859)  • Désirée Clary2 (1818–1844)  • Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp2 (1814–1818)  • Maria Sofia de Hesse1 (1808–1839)  • Caroline Matilda de Wales1 (1766–1775)  • Juliana Maria de Brunswick-Wolfenbüttel1 (1752–1766)  • Louise a Marii Britanii1 (1746–1751)  • Sofia Magdalena de Brandenburg-Kulmbach1 (1730–1746)  • Anne Sophie Reventlow1 (1721–1730)  • Louise de Mecklenburg-Güstrow1 (1699–1721)  • Charlotte Amalie de Hesse-Kassel1 (1670–1699)  • Sophie Amalie de Brunswick-Lüneburg (1648–1670)  • Anne Catherine de Brandenburg1 (1597–1612)  • Sophie de Mecklenburg-Güstrow1 (1572–1588)  • Dorothea de Saxa-Lauenburg1 (1534–1559)  • Sophie de Pomerania12 (1523–1533)  • Isabela de Austria12 (1515–1523)  • Cristina de Saxonia12 (1481–1513)  • Dorothea de Brandenburg12 (1450–1481)  • Catherine de Bjurum2 (1449–1450)  • Dorothea de Brandenburg12 (1445–1448)  • Philippa a Angliei12 (1406–1430)  • Margareta I a Danemarcei2 (1363–1380)  • Blanche de Namur2 (1335–1343)  • Euphemia de Rügen (1299–1312)  • Isabel Bruce (1293–1299)  • Margareta a Scoției (1281–1283)  • Ingeborg a Danemarcei (1263–1280)  • Rikissa Birgersdotter (1251–1257)  • Margrét Skúladóttir (1225–1263)  • Cristina a Norvegiei (1209–1213)  • Margareta a Suediei (1189–1202)  • Estrid Bjørnsdotter (1170–1176)  • Ragna Nikolasdatter (114?–1157)  • Ingrid a Suediei (1134–1136)  • Christine a Danemarcei (1132–1133)  • Malmfred de Kiev1 (1116–1130)  • Blathmin Ní Briain (1103)  • Ingebjørg Guttormsdatter (1103–1123)  • Margaret Fredkulla1 (1101–1103)  • Ingerid a Danemarcei (1067–1093)  • Elisiv de Kiev (1045–1066)  • Emma a Normandiei1 (1028–1035)  • Astrid a Suediei (1019–1035)  • Sigrid a Danemarcei12 (1000–1014)  • Tyra a Danemarcei (998–1000) Gunhild de Wenden1  • Tove a Danemarcei1 (970–986)  • Gunnhild a Norvegiei (931–934)  • Gyda Eiriksdottir (872–930)

1 = de asemenea regină a Danemarcei
2 = de asemenea regină a Suediei
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Regina_Sonja_a_Norvegiei&oldid=15573104