Sindicat

Parte din seria despre
Sindicalism
Mișcarea muncitorească Cronologie Noul sindicalism Proletariat Sindicalismul mișcării sociale Social democrație Socialism democratic Socialism Comunism Sindicalism Anarho-sindicalism Național-sindicalism
Drepturile muncii Libertate de asociere Negocierea colectivă Exploatarea copilului prin muncă Muncă forțată Salariu egal Discriminarea în muncă Vârsta legală de muncă Săptămâna de lucru de patru zile Ziua de lucru de opt ore Concediu anual Concediu platit Concediu medical Salariu minim Securitate și sănătate în muncă Protecția muncii
Sindicate Sindicate după țară Federații de Sindicate Comparații internaționale ITUC IWA WFTU
Grevă Listă cronologică a grevelor Grevă generală Acțiune de solidaritate Interdicție pentru orele suplimentare Grevă italiană Grevă de așezare Grevă japoneză Blocare
Partide muncitorești Australia Barbados Brazilia Fiji Georgia Hong Kong Irlanda Israel Malta Noua Caledonie Noua Zeelandă Olanda Norvegia Portugalia Singapore Coreea de Sud Regatul Unit Suedia
Discipline academice Relațiile industriale Economia muncii Istoria muncii Dreptul muncii

Un sindicat este o organizație a lucrătorilor, al cărei scop este protejarea drepturilor acestora.

Sindicatele active și puternice există pentru a reprezenta interesele salariaților, ele au un rol pozitiv în cadrul întreprinderii al comunității și al întregii societăți.

Un sindicat liber, pe care muncitorii sunt stăpâni, reprezintă o trăsătură esențială a unei societăți libere și prospere.

Participarea reprezentanților sindicatului la deciziile patronatului prin intermediul federației/sindicat are drept rezultat moralul ridicat al muncitorilor, o fluctuație mai redusă a forței de muncă de la o întreprindere la alta, rezolvarea în comun a problemelor, salarii mai mari și condiții de muncă mult mai bune.

Un sindicat nu este o baghetă magică. Sindicatul este puternic doar în măsura în care membrii acestuia sunt uniți și au o comunicare continuă între ei.

Istoric

Consiliile muncitorești (eng. Trade-Unions, ger. Gewerkvereine, fr. Syndicats ouvriers) au apărut în secolul al XIX-lea. în procesul de combatere a proletariatului împotriva exploatării capitaliste. Patria consiliilor muncitorești este Anglia, unde au început să iasă din mijlocul secolului al XVIII-lea. Majoritatea sindicatelor din 1899 au fost unite de către Federația Generală a Sindicatelor.

În 1868 a fost format Congresul Sindicatului, care a fost de atunci principalul organ coordonator al mișcării sindicale.

Până în 1920, din sindicatele Regatului Unit făceau parte aproximativ 60% din toți muncitorii țării.

Sindicatele profesionale au câștigat recunoașterea pe scară largă în întreaga lume.

De exemplu, sindicatele profesionale de muncă din Statele Unite au fost organizate după tipul de limbă engleză. Prima asociație profesională a fost Organizația Cavalerilor Muncii, care a apărut în 1869, însă la începutul secolului al XX-lea s-a prăbușit, urmată de "Federația Americană a Muncii" (AFP).

În Germania, în anii 1860, au existat mai multe tipuri de uniuni a lucrătorilor: sindicate social-democrate (ger. Gewerkschaften); sindicatul Hirsch-Dunker (ger.Gewerkvereine), asociat cu partidul de gândire liberă; sindicate a muncitorilor creștini (catolici și evanghelici).

Legături externe

• Consiliul Economic și Social Arhivat în 31 octombrie 2007, la Wayback Machine.
• Sindicatul Salariatilor Carrefour Romania