Hebbel am Ufer
HAU Hebbel am Ufer | |
Locația | Germania |
---|---|
Modifică text |
Hebbel am Ufer (HAU) funcționează din sezonul 2003/2004 ca un complex teatral cu trei săli de spectacole în Berlin. Nu are propria sa trupă de actori, ci reprezintă un spațiu de reprezentație pentru festivaluri, spectacole itinerante și co-producții teatrale.[1]
Săli de spectacole
[modificare | modificare sursă]HAU include următoarele trei săli de spectacole:
- Tradiționalul Hebbel-Theater, numit acum "HEBBEL AM UFER – HAU 1", Stresemannstraße 29Coordonate: 52° 30′ 1.3″ N, 13° 23′ 14.2″ E
- Theater am Halleschen Ufer, numit acum "HEBBEL AM UFER – HAU 2", Hallesches Ufer 32 (fostul Schaubühne am Halleschen Ufer)
- Theater am Ufer, numit acum "HEBBEL AM UFER – HAU 3", Tempelhofer Ufer 10 (o scenă aflată într-o curte interioară, în care au avut loc reprezentațiile regizate de polonezul Andrej Woron după căderea Zidului Berlinului)[2]
Înainte de fuziune, aceste trei teatre au funcționat în mod independent, dar erau puțin frecventate. Ele au reprezentat spații artistice pentru publicul din zonele sărace, precum proiectul în aer liber La Marea din cartierul berlinez Wrangelkiez.[3]
-
HAU 1
-
HAU 2
-
HAU 3
Conducere
[modificare | modificare sursă]Primul director a fost Matthias Lilienthal, care a lucrat anterior ca regizor la Teatrul din Basel, regizor-șef la Volksbühne am Rosa-Luxemburg-Platz și în 2002 director al festivalului Theater der Welt din zona Ruhr. Demisia lui s-a datorat dorinței de a încerca ceva nou pe plan profesional la fiecare zece ani.[4]
Succesoarea lui Lilienthal începând din sezonul 2012/2013 este belgianca Annemie Vanackere, care a fost din 1995 până atunci director artistic al Schouwburg din Rotterdam .[5] Contractul său inițial a fost pe o durată determinată, până în august 2017, dar a fost prelungit în decembrie 2015 de către Consiliul de Supraveghere, până în august 2022.[6]
Orientarea
[modificare | modificare sursă]Hebbel am Ufer are misiunea de a continua și sprijini tradiția teatrelor Hebbel ca un spațiu de spectacole pentru trupele itinerante de teatru și de dans din Berlin. El se adresează mai degrabă unui public tânăr.
Conducerea lui Matthias Lilienthal
[modificare | modificare sursă]HAU s-a remarcat încă de la început printr-o orientare pronunțat politică și avangardistă.[4] Lilienthal a spus că "teatrul s-a schimbat în mod sistematic într-un festival de film documentar".[7] Tema centrală a perioadei de conducere a lui Lilienthal a fost migrația și a devenit clar faptul că HAU a "transformat conceptul de globalizare, adesea criticat din punct de vedere politic, în ceva cultural pozitiv".[7] Programul său neconvențional a adus telespectatorii tineri la teatru.[8]
Aproximativ o treime din producțiile prezentate proveneau din schimbul internațional intensiv, o altă treime de la trupele de teatru independent și ultima treime a fost alocată teatrului de balet.[4] HAU este, de asemenea, începând din 2012, locul de desfășurare al festivalului Tanz im August din Berlin.
Conducerea lui Annemie Vanackere
[modificare | modificare sursă]În 2014, la doi ani după preluarea conducerii de către Annemie Vanackere, criticul Daniel Schrader de la Ballhaus Ost a comentat în revista Theater heute că noua conducere era "încă orientată către spațiul internațional" și avea "un pic mai puțin loc pentru tinerii artiști noi din Berlin".[9]
Artiști
[modificare | modificare sursă]- (Selecție)
Regizori și actori care, începând din 2004, lucrează în mod regulat cu Hebbel am Ufer: Sebastian Baumgarten, Jérôme Bel, Neco Çelik, Big Art Group, Gob Squad, Alvis Hermanis, Hans-Werner Kroesinger, Shermin Langhoff, Constanza Macras, Richard Maxwell, Rabih Mroué, Angela Richter, Xavier Le Roy, Rimini Protokoll, Milo Rau, Jochen Roller, Christoph Schlingensief, She She Pop, The Wooster Group, Peaches.
Premii
[modificare | modificare sursă]- 2004: Teatrul anului: atribuit de revista Theater heute, pentru prima dată unui teatru fără trupă
- 2012: Teatrul anului
Aspecte financiare
[modificare | modificare sursă]Hebbel am Ufer este un teatru independent. El are un buget de aproximativ 4,6 milioane de euro provenit din subvențiile landului Berlin[10] și dispune de numeroase surse suplimentare de finanțare a proiectelor cum ar fi Fondul Cultural al capitalei, Senatul orașului Berlin, Fundația Culturală a Germaniei Federale ș.a. Matthias Lilienthal a beneficiat în anul 2012 de fonduri de aproximativ cinci milioane de euro, din care două milioane pentru cereri de finanțare. Din aceste două milioane de euro, o sumă de 1,2 milioane de euro au mers pentru finanțarea unor trupe de teatru independente și aproximativ 800.000 de euro pentru acorduri de subvenționare acordate direct de HAU.[7]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Annemie Vannackere: Holistisch denken.
- ^ „Susanne Strätz: Das chaotischste Theater der Hauptstadt. ”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Susanne Strätz: Das chaotischste Theater der Hauptstadt. ”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c Ein Gespräch mit Matthias Lilienthal: Theater als soziale Attacke.
- ^ „Matthias Lilienthals Intendanz am HAU endet 2012.”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ DPA-Nachricht, in: Süddeutsche Zeitung, Nr. 289, 15.
- ^ a b c Matthias Lilienthal: Das Globalisierungsbarometer.
- ^ Gabriela Herpel: Der Mann aus Reihe drei.
- ^ Christine Wahl: Die ersten 600 Tage.
- ^ Hebbel am Ufer Keine Lust auf „Kunstkacke“: Das Kreuzberger Theaterkombinat der anderen Art sucht die Reibung an der Realität. abgerufen am 25.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Kirstin Hehmeyer, Matthias Pees (Hrsg.): Import Export. Arbeitsbuch zum HAU Berlin. Theater der Zeit, Berlin 2012, ISBN 978-3-942449-40-3.
- Christine Wahl: Die ersten 600 Tage. Spätestens nach der zweiten Saison ist Annemie Vanackere am Berliner HAU den Fußstapfen ihres souverän verschlampten Vorgängers Matthias Lilienthal nonchalant entstöckelt., in: Theater heute, 55. Jg., Nr. 8/9, August/September 2014, ISSN 00 40-55 07, S. 46–49.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Webpräsenz des Hebbel am Ufer
- Organisiertes Chaos. Das Hebbel am Ufer Berlin. In: Neue Zürcher Zeitung, 8 decembrie 2006.