travail
Aspect
(français)
Etimologie
Din franceză medie travail, care provine din franceză veche travail < latină populară tripalium („instrument de tortură”), din latină tripālis („cu trei pari”).
Înrudit cu catalană treball, italiană travaglio, occitană trabalh, portugheză trabalho și spaniolă trabajo.
Pronunție
Substantiv
travail m., travaux pl.
- muncă
- lucru, serviciu, slujbă
- (p.ext.) loc de muncă, serviciu, oficiu
- (p.ext.) profesiune, ocupație, meserie
Sinonime
- 1-2: (fam.) boulot, (fam.) chagrin, emploi, (fam.) gagne-pain, (fam.) job, (fam.) taf, (fam.) turbin
- 4: métier, profession
Cuvinte derivate
- cotravail
- entravaillé
- retravailler
- STO
- surtravail
- télétravail
- travailler
- travailleur, travailleuse
- travaillisation
- travailliste
Omofone
Locuțiuni
locuțiuni