satisfait

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul satisfaire („a satisface, a îndeplini”).

Pronunție

• AFI: /sa.tis.fɛ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului satisfait
	Singular	Plural
Masculin	satisfait	satisfaits
Feminin	satisfaite	satisfaites

1. satisfăcut, mulțumit, îndeplinit; (p.ext.) fericit, bucuros

Sinonime

• béat, comblé, content, enchanté, épanoui, gai, heureux, bienheureux, joyeux, ravi, réjoui

Antonime

• désenchanté, malheureux, triste

Cuvinte apropiate

• satisfaire

Substantiv

satisfait m., satisfaits pl.

1. (peior.) un om încrezut

Cuvinte derivate

• satisfaite

Etimologie

Din satisfaire.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular indicativ imperfect pentru satisfaire.
2. forma de participiu trecut la masculin singular pentru satisfaire.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire