Sari la conținut

pustii

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din pustiu.

Pronunție

  • AFI: /pus.tiˈi


Verb


Conjugarea verbului
pustii
Infinitiv a pustii
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		pustiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să pustiască
Participiu pustiit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta.
  2. (v.refl.) (pop.) a se refugia, a se izola; a pribegi.
  3. (v.tranz.) a părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=pustii&oldid=996770”