gheară

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /'ge̯a.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului gheară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gheară	gheare
Articulat	gheara	ghearele
Genitiv-Dativ	ghearei	ghearelor
Vocativ	gheară	ghearelor

1. formație cornoasă ascuțită, curbată, crescută la vârful degetelor unor reptile, păsări și mamifere, servind mai ales la apărare și la atac.
2. (tehn.) piesă asemănătoare cu o gheară, care servește la apucat, împiedicat etc.

Expresii

• (fam.) A fi lung în (sau la, de) gheare = a avea obiceiul să fure
• A-și scoate (sau a-și arăta) ghearele = a-și arăta fondul ascuns și rău al firii
• A fi ( sau a cădea, a încăpea etc.) în ghearele ( sau gheara) cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) în posesiunea, în puterea sau sub autoritatea absolută a cuiva, la discreția cuiva; a fi prins (și ținut închis)
• A pune gheara (pe cineva) = a pune stăpânire (pe cineva); a prinde (pe cineva)
• A fi (sau a se zbate) în ghearele morții = a fi grav bolnav, aproape de moarte

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online