copcă

română

Variante

• copcie

Etimologie

Din bulgară копke (kopce).

Pronunție

• AFI: /'kop.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului copcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	copcă	copci
Articulat	copca	copcile
Genitiv-Dativ	copcii	copcilor
Vocativ	copcă	copcilor

1. sistem format din două piese metalice (un cârlig și un inel), folosit pentru prinderea a două părți ale unei confecții.
2. agrafă pentru învelitori în construcție.
3. proeminență în formă de limbă a unei piese plate, care intră în orificiul unei alte piese plate, realizând îmbinarea prin încopciere.

Cuvinte derivate

• încopcia

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din bulgară копка (kopka).

Pronunție

• AFI: /'kop.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului copcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	copcă	copci
Articulat	copca	copcile
Genitiv-Dativ	copcii	copcilor
Vocativ	copcă	copcilor

1. gaură, spărtură făcută în gheața unui râu, a unei bălți etc. pentru pescuit sau pentru scos apă.
2. gaură făcută într-o șiră de paie, în care se ține uneori pleava.
3. scobitură, groapă făcută în pământ, în piatră etc.
4. (reg.) săritură pe care o fac animalele când fug repede.

Expresii

• (fam.) A se duce pe copcă = (despre bunuri) a se pierde, a se irosi, a se distruge; (despre oameni) a intra într-o mare încurcătură, a o păți

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capoc
• copac

Referințe

• DEX '98 via DEX online