Sari la conținut

becață

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din neogreacă βεκατσα (becatsa). Confer franceză bécasse.

Pronunție

  • AFI: /be'ka.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
becață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ becață becațe
Articulat becața becațele
Genitiv-Dativ becaței becațelor
Vocativ becață becațelor
  1. numele dat mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase; becațină. (Capella).


Traduceri

Referințe