adnota

română

Etimologie

Din latină adnotare, annotare.

Pronunție

• AFI: /ad.noˈta/

Verb

Conjugarea verbului adnota
Infinitiv	a adnota
Indicativ prezent pers. 1 sg.	adnotez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să adnoteze
Participiu	adnotat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face însemnări pe marginea unui text, care să explice, să întregească textul respectiv.

Sinonime

• glosa

Cuvinte derivate

• adnotare
• adnotat
• adnotator

Cuvinte apropiate

• adnotație, adnotațiune

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online