cameleon

Un cameleon

română

Etimologie

Din franceză caméléon < latină chamaeleon. Provine din greacă antică χαμαιλέων (khamaileōn); compus din χαμαί (khamai) („pe pământ”) + λέων (leon) („leu”).

Pronunție

• AFI: /ka.me.leˈon/

Substantiv

Declinarea substantivului cameleon
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cameleon	cameleoni
Articulat	cameleonul	cameleonii
Genitiv-Dativ	cameleonului	cameleonilor
Vocativ	'	'

1. (zool.) (Chamaeleonidae) reptilă arboricolă și insectivoră din regiunile tropicale, cu gheare ca un clește, care o ajută să se prindă de copaci, și cu proprietatea de a-și schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător.
2. (fig.) persoană care-și schimbă purtarea și convingerile după împrejurări.

Cuvinte apropiate

• șopârlă

Traduceri

reptilă

arabă: حرباء (العربية) (ħirbā’) m. bretonă: gwerlas (brezhoneg) m. bulgară: хамелеон (български) (chameleon) cehă: chameleon (čeština) m. daneză: kamæleon (dansk) c. ebraică: זיקית (עברית) (ziqyt) f. engleză: chameleon (English) esperanto: kameleono (Esperanto) finlandeză: kameleontti (suomi) franceză: caméléon (français) m. galiciană: camaleón (galego) m. germană: Chamäleon (Deutsch) n. greacă: χαμαιλέοντας (Ελληνικά) (chameléontas) m. italiană: camaleonte (italiano) m.

japoneză: カメレオン (日本語) (kamereon) lituaniană: chameleonas (lietuvių) maghiară: kaméleon (magyar) mongolă: хамелеон (монгол) (hameleon) norvegiană: kameleon (norsk) neerlandeză: kameleon (Nederlands) m. poloneză: kameleon (polski) portugheză: camaleão (português) m. rusă: хамелеон (русский) (xameleon) m. scoțiană: leòmhann-làir (Scots) spaniolă: camaleón (español) m. suedeză: kameleont (svenska) turcă: bukalemun (Türkçe)

Referințe

• DEX online