Investigator CNSAS: A fost sau nu Mugur Isărescu colaborator al Securităţii? Ce rol a jucat Dan Voiculescu în încâlcirea iţelor

Răspunsul corect la întrebarea „A fost sau nu Mugur Isărescu colaborator al Securităţii?” este că nu există un răspuns la această întrebare, iar răspunsul „nu a fost colaborator” este la fel de greşit ca „a fost colaborator”, afirmă, într-o postare pe Facebook, fostul şef al Direcţiei de Investigaţii din cadrul CNSAS Răzvan Popa.

Unul dintre motivele pentru care această întrebare nu are un răspuns are de-a face cu o intervenţie a lui Dan Voiculescu, fondatorul Antenelor, care a fost el însuşi declarat informator al fostei Securităţi.

Redăm postarea lui Răzvan Popa:

„A fost sau nu Mugur Isărescu colaborator al Securităţii?

Răspunsul corect este că nu există un răspuns la această întrebare, iar răspunsul 'nu a fost colaborator' este la fel de greşit că 'a fost colaborator'.

De ce? Pentru că o serie de întâmplări (ne)fericite.

1. La începutul anilor 2000, când arhiva CNSAS încăpea într-un portbagaj de Solenza (că Loganul nu apăruse), deciziile Colegiului CNSAS se bazau exclusiv pe ceea ce livrau moştenitorii #ArhivelorSecurităţii. Fie dosare, fie răspunsuri 'necunoscut'. Aşa s-a ajuns ca, în anul 2002, CNSAS să adopte o decizie conform căreia dl Isărescu nu a fost agent sau colaborator al Securităţii. Ca să fiu corect, CNSAS aproape că a făcut doar o formalitate birocratică, transpunând în acea decizie răspunsurile livrate de deţinătorii de atunci ai Arhivelor Securităţii. O precizare, ca să evităm orice speculaţii: nu a fost dl Isărescu beneficiarul exclusiv al acestei proceduri, aşa a funcţionat CNSAS o vreme. 'Atât s-a putut' la acel moment.

2. În ianuarie 2008, după ce CNSAS se pusese bine pe picioare graţie transferurilor consistente de arhivă, Dan Voiculescu 'trânteşte' la CCR legea CNSAS şi este adoptat un nou cadru legislativ, cu o prevedere ambiguă referitoare la deciziile adoptate în baza cadrului legislativ declarat neconstituţional. CNSAS este obligat să reevalueze persoanele verificate din oficiu (de la preşedinte până pe la consilier local), dar nu are vreo obligaţie cu privire la cele verificabile exclusiv la cerere (cum e cazul funcţiei de Guvernator BNR). Interpretarea unora a fost că, pentru că e obligatoriu din oficiu, e interzis la cerere. A mea şi a altora a fost şi este că obligaţia, în cazul cererii, decurge din însăşi cererea formulată de solicitant. Pe scurt, a primat interpretarea conform căreia CNSAS nu ar fi putut relua verificarea celor aflaţi în paradigma decizie ante 2008 verificare la cerere.

3. Ca urmare a acestei dileme (e sau nu permis ca o persoană verificabilă la cerere cu decizie ante 2008 să fie reverificată), în 2019 senatorul Daniel Zamfir promovează o iniţiativă legislativă, transpusă în lege, prin care dilema este tranşată: toată lumea este verificabilă, în condiţii egale.

4. Asociaţia Parakletos, a dlui avocat Gheorghe Piperea, depune la CNSAS o cerere de verificare a dlui Isărescu, echipa de Investigatori în Arhivele Securităţii îşi face treaba, iar în anul 2020 CNSAS se adresează Curţii de Apel Bucureşti cu solicitarea stabilirii calităţii de colaborator a dlui Isărescu.

5. Judecata nu intră pe fond, pentru că dl Isărescu sesizează CCR cu privire la legea dlui Zamfir, în baza căreia CNSAS dăduse curs cererii de verificare. CCR constată că legea a fost adoptată neconstituţional (ordine inversă de sesizare a camerelor), iar procesul dlui Isărescu încetează. Deci, atenţie, nici legea nu este constituţională pe fond, nici dl Isărescu nu este 'necolaborator' pe fond! Pentru că nici procesul de la CAB, nici cel de la CCR nu intră pe fond!

6. Deşi era cât se poate de simplu, nimeni nu a reintrodus în Parlament legea dlui Zamfir, în ordinea corectă a sesizării camerelor. De ce? Întrebaţi-l cel puţin pe dl Zamfir, aflat acum în majoritatea parlamentară care îl susţine pe dl Isărescu pentru un nou mandat la conducerea BNR. Sau pe dl Piperea, acum deputat în Parlamentul European.

Ieşit public în apărarea dlui Isărescu, dl Marius Oprea a numit atunci procesul CNSAS cu dl Isărescu 'dosarul formelor fără fond'. Ei bine, în cele din urmă, a fost 'dosarul fondului fără formă'. Iar fondul, care nu a fost analizat vreodată de instanţă, se prezintă astfel: 'În legătură cu atitudinea din ultimul timp a I.D., sursa poate relata: Are răbufniri destul de dese de nemulţumire faţă de aspectele sociale, precum: transportul în comun din Drumul Taberei (acuză că îi răpeşte mai mult de o oră); încălzirea locuinţei în care trăieşte; aprovizionarea cu alimente; programele de televiziune. Are tendinţa de a face comparaţii cu situaţia din alte ţări.' (din acţiunea în constatare a CNSAS)”.