Sari la conținut

Legea Biot-Savart

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În electromagnetism, Legea Biot-Savart (numită și Legea Biot-Savart-Laplace) este o ecuație care descrie valoarea câmpului magnetic în jurul unui conductor parcurs de curent electric în funcție de intensitatea curentului. A fost descoperită de Jean-Baptiste Biot și Félix Savart în 1820.

Una dintre formulări este următoarea:

Într-un punct M, la o distanță de un element de conductor de lungime dl străbătut de un curent de intensitate I apare un câmp de inducție magnetică:

      (1)

unde elementul de lungime dl este un segment orientat în sensul curentului.

Ea demonstrează că se poate atribui oricărui curent continu I , din vecinătatea unui punct P, un câmp de inducție magnetică care în punctul M este definit prin următoarele proprietăți:

  • este perpendicular pe planul definit de dl în M;
  • are mărimea:
      (2)

Laplace a generalizat relația (1) și a arătat că un câmp de inducție magnetică creat de un curent ce străbate un conductor de formă oarecare poate fi exprimat ca suma vectorială a câmpurilor create de porțiuni elementare de conductor:

     (3)

Cazuri particulare

[modificare | modificare sursă]

Pentru un conductor liniar

[modificare | modificare sursă]
   

În centrul unei spire plane circulare

[modificare | modificare sursă]
  • Igor Tamm, Bazele teoriei electricității, Editura Tehnică, 1952, p. 236
  • ***, Dicționar de fizică, Editura Enciclopedică Română, 1972, p 233
  • Vasile Tutovan, Electricitate și magnetism, vol I, Editura Tehnică, 1984