Sari la conținut

Gara Timișoara Nord

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gara Timișoara Nord

Informații generale
AdresăStr. Gării, nr. 2
Coordonate45°45′04″N 21°12′27″E ({{PAGENAME}}) / 45.7511°N 21.2075°E
LiniiCFR 213 Timișoara–Radna
CFR 218 Timișoara–Cenad
CFR 310 Timișoara–Arad
CFR 900 Timișoara–București
CFR 918 Timișoara–BuziașLugoj
CFR 919 Timișoara–JimboliaKikinda
CFR 922 Timișoara–Stamora Moravița
CFR 926 Timișoara–Cruceni
OperatoriCFR Călători
Regio Călători
Astra Trans Carpatic[*]  Modificați la Wikidata
Gări adiacentegara Timișoara Sud
gara Timișoara Vest
gara Timișoara Est
gara Ronaț Triaj
gara Săcălaz[*]  Modificați la Wikidata
11, 14, 18, M14 si M11
1, 8, 9
3, E1, E3,E4B
StructurăLa nivel
Peroane13
Linii14
ParcareDa
Facilități pentru bicicleteDa
BagajeDa
Istoric
ArhitectFerenc Pfaff  Modificați la Wikidata
Deschisă  Modificați la Wikidata
Reconstruită1976
Alte informații
AccesibilăAccesibil pentru persoanele cu dizabilități
ProprietarRomânia  Modificați la Wikidata
AdministratorCompania Naţională de Căi Ferate[*]  Modificați la Wikidata
Nume anterioareTimișoara-Iosefin ()
Domnița Elena ()
Temesvár-Józsefváros (până în )  Modificați la Wikidata

Gara Timișoara Nord (inițial Timișoara-Iosefin) este gara principală a orașului și totodată cea mai mare gară din regiunea de vest a României. În ceea ce privește transportul de pasageri, Timișoara Nord este una dintre cele mai aglomerate gări din România, cu o medie de 174 de trenuri de călători/zi și un flux de 5530 de călători/zi.[1] De aici operează trenuri ale Căilor Ferate Române, Regio Călători și Astra Trans Carpatic, iar pentru transportul de marfă în special ale companiei Grup Feroviar Român.

Gara „Iosefin” în 1904

Prima clădire a gării a fost inaugurată în 1897.[2] Aceasta a fost construită în stil neoclasic după proiectul arhitectului maghiar Ferenc Pfaff.[2] Costul construcției a fost de circa patru milioane de coroane.[3] Numele ei inițial a fost Josefstädter Bahnhof (în germană) sau Józsefváros indóház (în maghiară), în traducere „gara din Iosefin”, după numele cartierului Iosefin în care se află.[3]

După unirea Banatului cu România și instaurarea administrației românești la Timișoara, în 1919, gara a fost redenumită în Gara „Domnița Elena”, nume pe care l-a purtat până la Al Doilea Război Mondial.[3]

Gara a suferit avarii majore în timpul bombardării Timișoarei din cel de-Al Doilea Război Mondial, fiind bombardată de aviația aliată în noaptea din 16/17 iunie 1944.

După acest bombardament, o parte din pereții clădirii gării prezentau un pericol pentru călători, iar Serviciul tehnic al municipiului a luat decizia de a-i demola la 21 iunie 1944. Lucrările de demolare au început data de 28 iunie, iar în timpul lucrărilor plafonul sălii unde se aflau birourile serviciilor de tranzit s-a prăbușit, provocând moartea a cinci persoane și rănirea altor zece.[4]

La 3 iulie 1944 gara a fost puternic avariată în bombardamentul aviației Aliate asupra orașului.[2] În noaptea de 30 spre 31 octombrie 1944, gara a fost bombardată din nou, de această dată de Luftwaffe, fiind distruse și ultimele structuri rămase în picioare.[2]

Reconstrucția gării s-a făcut parțial după planurile inițiale. Până în anii 1960 încă mai dăinuia aripa de est a vechii clădiri, însă în 1976 a fost modernizată și stilul arhitectural schimbat radical.[2]

Gara de Nord din Timișoara - Vedere de pe peron
Vedere de pe peron

Din Timișoara pornesc o serie de căi ferate distincte, care fac legătura cu orașe aflate atât în România, cât și în Serbia sau Ungaria, iar de acolo, mai departe, cu alte orașe din Europa.

Accesul la Gara de Nord se poate face cu troleibuzele 11, M11, 14, M14, 18, cu tramvaiele 1, 8, 9 (linii momentan dezafectate), cu autobuzul 3 și cu autobuzele Expres 1, Expres 3, Expres 4 barat.[5]

Distanțe față de alte orașe (gări) din România

[modificare | modificare sursă]

Distanțe față de alte orașe (gări) din Europa

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gara Timișoara Nord
  1. ^ „Anexa nr. 4. Centralizator fișe observații” (PDF). Consiliul Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar. p. 12. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ a b c d e Ștefan Both (). „Gara Mare din Timișoara a fost bijuterie arhitectonică. Astăzi este o clădire de tristă amintire”. Adevărul. 
  3. ^ a b c Daniela Damian (). „Rușinea Timișoarei își schimbă fața (galerie foto)”. Renașterea Bănățeană. 
  4. ^ „Tragica nenorocire din gara „Domnița Elena" din Timișoara” (PDF). Dacia (144). . p. 5. 
  5. ^ „Acces cu trenul”. Timisoara-Info.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 

Format:Lista stațiilor de pe Magistrala CFR 213 Format:Lista stațiilor de pe Magistrala CFR 218

Format:Lista stațiilor de pe Magistrala CFR 918

Format:Lista stațiilor de pe Magistrala CFR 922