Regatul Serbiei

	Istoria Serbiei
	; Acest articol este parte a unei serii
Serbia Preistorică
	Cultura Starčevo
	Cultura Vinča
	Moesia
Originile sârbilor
Serbia Medievală
	Rascia
	Doclea
	Zeta
	Zahumlia
	Travunia
	Țaratul Sârb
	Serbia moravă
	Bătălia de la Kosovo
	Despotatul Serbiei
Serbia otomano-habsburgică
	Prima Serbie Habsburgică
	A doua Serbie Habsburgică
	Serbia Revoluționară
Serbia Modernă
	Principatul Serbiei
	Regatul Serbiei
	Campania din Serbia
	Regatul Iugoslaviei
	Serbia (1941–1944)
	Republica de la Užice
	RS Serbia
	RF Iugoslavia
	Serbia și Muntenegru
	Serbia
	Portal Serbia; v • d • m

Regatul Serbiei

Serbia

Краљевина Србија
Kraljevina Srbija

←

1882 – 1918

→


Drapel	Stemă

Imn național

Bože pravde

Harta Regatului Serbiei înainte de Primul război mondial

Capitală

Belgrad

Religie

creștinism ortodox[*]

Guvernare

Formă de guvernare

Monarhie constituțională

Rege

- 1882–1889

Milan Obrenović IV

- 1889–1903

Aleksandar Obrenović

- 1903–1918

Petru I Karađorđevici

Legislativ

Narodna skupština Kraljevine Srbije[*]

Istorie

Fondare

1882

Campania sârbă (Primul război mondial)

1914

Aderare la Iugoslavia

1 decembrie 1918

Economie

Monedă

Dinar sârbesc

Regatul Serbiei sârbă Краљевина Србија, cu alfabetul latin: Kraljevina Srbija a fost înființat când prințul Milan Obrenovici, guvernatorul Principatului Serbiei a fost încoronat rege în 1882. Principatul Serbiei era guvernat de Casa Karađorđevici începând din 1817 (uneori fiind înlocuit de Casa Obrenovici). Principatul, suveranul Porții, a expulzat toate trupele otomane până în 1867, de facto asigurându-și independența. Congresul de la Berlin din 1878, recunoscuse oficial independența Principatului Serbiei.

În afacerile internaționale, Regatul Serbiei a fost predecesorul legal al Iugoslaviei, care a fost înființat după Primul Război Mondial la Conferința de Pace de la Versailles din 1919. Cu toate acestea, pe plan intern Regatul Serbiei a încetat să mai existe în 1918, când împreună cu Regatul Muntenegrului s-au unit cu Statul slovenilor, croaților și sârbilor pentru a fonda Regatul sârbilor, croaților și slovenilor.

Istorie

Regatul a luptat câteva războaie, printre care și Războiul sârbo-bulgar din 1885, Războaiele balcanice din 1912–1913 (Primul război balcanic în 1912–1913 și Al doilea război balcanic în 1913). A câștigat prima victorie aliată a primului război balcanic în 1914, dar în 1915 a fost ocupat de o alianța externă formată din trupele austro-ungare germane, și bulgare. După sfârșitul războiului, acesta s-a unificat cu Regatul Muntenegrului, și cu perioada scurtă a Statului slovenilor, croaților și slovenilor pentru a înființa Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, iar mai târziu cunoscut cu numele Regatul Iugoslaviei.

Domnitori

În ciuda existenței sale relativ scurte, Regatul Serbiei a fost condus de două dinastii: Casa de Obrenovici și de Casa de Karađorđevici. Regele Milan Obrenovici a domnit de la 6 martie 1882 până pe 6 martie 1889, când a abdicat. El a fost urmat de fiul său, Alexandru I, care a domnit de la 6 martie 1889 până pe 11 iunie 1903, când a fost asasinat de un grup de ofițeri. Asasinarea cuplului regal (regele și regina Draga) de către Mâna Neagră a șocat Europa. Acest lucru a deschis calea pentru descendenții familiei Karađorđe (Karageorge), considerată ca fiind dinastia care a alungat robia turcă, de a reveni la tron. Inițial Petru Karađorđevici nu a acceptat coroana, fiind dezgustat de lovitura de stat organizată de Mâna Neagră. Cu toate acestea a acceptat să devină rege al Serbiei, unde a domnit de la 15 iunie 1903 până la 1 decembrie 1918, ziua proclamării Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor.