Ion Enescu (medic)
| Ion Enescu | |||
 Academicianul Ion Enescu | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 23 august 1884 Porcești, România | ||
| Decedat | 14 martie 1972, (88 de ani) Iași, Republica Socialistă România | ||
| Cetățenie |  România  | ||
| Ocupație | medic | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| Domeniu | Medicină internă, cardiologie | ||
| Instituție | Facultatea de Medicină din București Facultatea de Medicină din Iași | ||
| Cunoscut pentru | unul dintre întemeietorii cardiologiei românești | ||
| Societăți | Academia Română (1955) | ||
| Premii | Medic emerit Om de științã emerit | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Ion Enescu (n. 23 august 1884, Porcești, județul Roman, azi Moldoveni, județul Neamț – d. 14 martie 1972, Iași) a fost un medic român, membru titular al Academiei Române (1955), profesor la Facultatea de Medicină din Iași.[1]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Ion Enescu a urmat studiile liceale la Liceul Internat din Iași unde a obținut bacalaureatul în 1902. Urmează studiile medicale la Facultatea de Medicină din București, între anii 1904-1911 fiind extern și intern al spitalelor Eforiei București. După obținerea titlului de doctor în medicină, în anul 1912, pleacă la Berlin pentru a se specializa în patologie (1913-1915) lucrând cu profesorii Wilhelm Krause(en)[traduceți] și Johannes Orth(en)[traduceți] la Institutul de anatomie patologică și, după 1918, se dirijează spre studiul cardiologiei lucrând la Viena cu profesorul Karel Frederik Wenckebach(de)[traduceți].[2]
După întoarcerea în România Ion Enescu a ocupat, între anii 1918-1920, postul de medic secundar al spitalelor Eforiei București. În acești ani se situează și debutul carierei universitare, întâi ca asistent (1919) și apoi ca șef de lucrări (1920) la Clinica I Medicală a Universității din București. După 1920 a fost prosector al spitalului Colțea și, între anii 1921-1927, medic primar al Spitalului Central Chișinău. În 1924 a fost numit profesor titular la Catedra de Farmacologie a Facultății de Medicină a Universității din Iași și ulterior (1927) profesor la Catedra de Terapeutică din Iași. În 1932 devine medic primar al Spitalului „Sfântul Spiridon”,[2] post pe care îl va ocupa până la încetarea activității, spital în care va crea o clinică cu profil cardiologic[3].
Ion Enescu a fost interesat de numeroase aspecte ale bolilor cardiace și vasculare precum dinamica cardiacă și arterială în hipertensiunea arterială, în valvulopatii și insuficiența cardiacă sau modificările funcționale, electro- și vectocardiografice determinate de pneumopatiile cronice. A studiat, de asemenea, aspecte de farmacodinamie și farmacologie clinică ale diureticelor, digitalicelor, antihipertensivelor sau antianginoaselor.[3]
Ordine și decorații
[modificare | modificare sursă]Profesorul Enescu a efectuat serviciul militar în 1912 la Regimentul 4 Roșiori. A participat ca medic militar la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918). A fost avansat până la gradul de locotenent-colonel de rezervă și a fost decorat cu următoarele ordine și medalii române:[2]
Crucea „Meritul Sanitar”;
Medalia Avântul Țării;
Ordinul Steaua României cu spade în grad de ofițer și apoi cavaler;
- Crucea Regina Maria clasa II;.
In memoriam
[modificare | modificare sursă]În anul 1966 Academia Română a publicat un volum omagial la împlinirea vârstei de 80 de ani ca semn de apreciere a întregii activități desfășurate de academicianul Ion Enescu.[4]
Clinica a III-a Medicală a Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași cu profil de cardiologie îi poartă numele.
Lucrări
[modificare | modificare sursă]- Ion Enescu, Lecțiuni de balneologie (1946),
- Ion Enescu, Nefropatii hematogene bilaterale (în colab., 1947),
- Ion Enescu, Terapeutica medicală a bolilor aparatului circulator (1947),
- Ion Enescu, Terapeutica medicală a bolilor interne (1948),
- Ion Enescu, Nevroza cu predominanța tulburărilor cardiace, Editura Medicală, București, 1956,
- Ion Enescu, Insuficiența cardiacă (1960).
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași
- Spitalul Universitar Sf. Spiridon din Iași
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Ionel Maftei, „Ion Enescu”, în Ionel Maftei, Personalități ieșene: Omagiu, Comitetul de cultură și educație socialistă al județului Iași, 1972, pp. 243-4.
- ^ a b c ***, „Ion Enescu”, Anuarul Universității Mihăilene Iași 1930-1935 Arhivat în , la Wayback Machine., Editura Universității Mihăilene, Iași, 1936, p. 219.
- ^ a b A. Cosovanu, „Ioan Enescu”, în Eugen Târcoveanu, Constantin Romanescu, Mihai Lițu, Ctitorii prestigiului - 125 de ani de învățământ medical superior la Iași, Editura „Gr. T. Popa”, UMF Iași, 2004, pp. 214-7.
- ^ Omagiu lui Ion Enescu: Cu prilejul împlinirii a 80 de ani, sub red. V. Rășcanu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||