singur
Aspect
Etimologie
Din latină singulus.
Pronunție
- AFI: /'sin.gur/
Adjectiv
Declinarea adjectivului singur | ||
Singular | Plural | |
Masculin | singur | singuri |
Feminin | singură | singure |
Neutru | singur | singure |
- (despre oameni) care nu este însoțit de nimeni, fără nici un tovarăș, fără altcineva.
- singuratic, solitar, izolat, retras; părăsit.
- prin forțele sale, fără ajutorul, intervenția, îndemnul, voia cuiva; din proprie inițiativă.
- de la sine.
- (precedând substantivul) numai unul; unic.
- Singurul drum spre oraș.
- (în construcții negative) nici un.
- Nu putea articula un singur cuvânt.
- (adverbial) numai, doar.
- Singur tu nu mi-ai plăcut.
- (determină subiectul sau obiectul; uneori ține locul numelui) (eu sau tu, el etc.) însumi (însuți, însuși etc.) chiar cu (sau tu, el etc.) în persoană.
- Am eu singur grijă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online