Clafoutis: istoria, reţeta şi curiozităţile prăjiturii cu cireşe negre inventată de fermierii francezi

Făină, lapte, ouă, zahăr, unt şi cireşe negre. Acestea sunt ingredientele unuia dintre deserturile cele mai îndrăgite de francezi, în special de cei din regiunea Limousin, de unde provine. Iată istoria, variantele, câteva curiozităţi şi reţeta.

Pe tot parcursul sezonului cireşelor, de la sfârşitul lunii mai până în august, în Franţa pare să nu existe altceva decât clafoutis. Un desert rustic, de origine ţărănească, dar care înglobează totuşi tot farmecul tradiţiei culinare franceze. Caracterizat de un aluat moale, asemănător unei clătite, se distinge prin includerea de cireşe negre întregi care îşi eliberează sucul în timpul coacerii. Acest desert are o istorie fascinantă înrădăcinată în cultura culinară din centrul Franţei, în special în regiunea Limousin, şi este strâns legat de tradiţiile rurale din această zonă. Deşi versiunea clasică prevede utilizarea exclusivă a cireşelor negre, în prezent există numeroase variante care utilizează diferite tipuri de fructe, în funcţie şi de sezon.

Originea clafoutis

Etimologia acestui desert bine-cunoscut este foarte dezbătută. Pentru unii, provine din cuvântul occitan clafir care înseamnă "a umple", referindu-se la practica de a umple o tavă de cuptor cu cireşe proaspete înainte de a le acoperi cu un aluat uşor; pentru alţii, inclusiv lingvistul francez Alain Rey, originea numelui provine din latinescul clavum figere, literalmente "a înfige un cui", referindu-se la modul în care cireşele sunt înfipte în aluat. În orice caz, este un preparat străvechi, ale cărui origini se pierd în negura timpului, dar care s-a răspândit în jurul secolului al XIX-lea.

Răspândirea clafoutis şi a variantelor sale

La început, clafoutis era un desert consumat mai ales în casele ţărăneşti din Limousin, unde era preparat cu ingrediente simple şi autentice, disponibile în casele ţăranilor. Limousin este o zonă deosebit de rurală, a doua cea mai puţin populată regiune din Franţa (după Corsica), caracterizată în principal prin peisaje muntoase şi colinare, cu o economie puternic ancorată în agricultură şi creşterea animalelor. Se mândreşte cu cele mai suculente şi mai gustoase cireşe din Franţa, pe care fermierii le foloseau pentru a prepara acest desert şi a-l consuma pe câmp, atunci când luau o pauză de la munca grea. În acest context s-a născut clafoutis, însă simplitatea şi aroma sa incredibilă au făcut să se răspândească rapid atât în toată Franţa precum şi în alte părţi ale lumii.

Reţeta tradiţională de clafoutis necesită câteva ingrediente simple: ouă, zahăr, lapte, făină şi cireşe negre, de preferinţă din soiul bigarreux. De-a lungul timpului, variantele de clafoutis s-au înmulţit: a devenit un desert pentru fiecare sezon şi include fructe diferite, cum ar fi prune, piersici, pere, mere şi fructe de pădure. Aceste preparate, însă, pentru purişti sunt numite tehnic flaugnarde. În plus faţă de versiunea dulce clasică, există şi versiuni sărate de clafoutis.

Informaţii interesante despre clafoutis

O curiozitate interesantă se referă la utilizarea cireşelor întregi cu sâmbure. Acestea au rolul de a păstra nutrienţii şi gustul; de fapt, ele infuzează aluatul cu o aromă delicată de migdale în timpul gătitului, îmbogăţind astfel gustul prăjiturii. Acesta este tocmai unul dintre secretele unei reţete reuşite, deoarece eliminarea lor ar face ca sucul să se piardă în aluatul care, fiind deja foarte lichid, nu ar rămâne la fel de moale cum ar trebui. Din acelaşi motiv, este recomandat să folosiţi fructe ferme, care nu eliberează prea mult suc.

Un alt lucru curios este că atunci când, în anii 1960, Academia limbii franceze a descris clafoutis-ul că fiind un "fel de flan de cireşe", locuitorii din regiunea sa de origine nu au primit-o bine. Protestele lor au fost atât de intense încât, în cele din urmă, au reuşit să obţină adoptarea unei definiţii mai potrivite: "prăjitură cu cireşe negre". Un episod care subliniază cât de puternică este legătura dintre acest desert tradiţional şi regiunea sa de origine.

În regiunea Limousin, această reţetă a fost transmisă din generaţie în generaţie. Acum este rândul dumneavoastră să o faceţi!

Pentru a face acest clafoutis pentru 4 persoane veţi avea nevoie de:

- 500 g cireşe

- 100 g zahăr pudră

- 3 ouă

- 100 g făină

- 300 ml lapte

- 50 g unt topit

- 1 vârf de cuţit sare fină

- 2 linguri brandy (opţional)

Iată cum se face:

1. Cireşele se spală şi se curăţă de codiţe.

2. Se bat ouăle în omletă, se adaugă zahărul, apoi făina şi sarea.

3. Se adaugă treptat laptele şi untul topit, amestecând bine, apoi se adaugă coniacul (opţional).

4. Se unge forma cu unt şi se pun cireşele, apoi se adaugă aluatul peste cireşe.

5. Coaceţi în cuptorul încins la 180° timp de aproximativ 40 de minute.

Bine de ştiut

Dacă aţi bătut bine ouăle, aluatul ar trebui să crească în timpul coacerii ca apoi să se desprindă odată scos din cuptor. Acest lucru este normal şi este ceea ce conferă clafoutis-ului cu cireşe moliciunea sa.

Cireşele se folosesc cu sâmburi pentru a-şi păstra sucul lor.

Articolul a fost realizat cu informaţii: YouTube, Cuisine Actuelle, City News