elibera

română

Din latină eliberare.

Conjugarea verbului elibera
Infinitiv	a elibera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	eliberez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să elibereze
Participiu	eliberat
Conjugare	I

(v.tranz.) a da libertate, a pune în stare de libertate; a înlătura oprimarea (națională, politică, socială); a dezrobi, a descătușa, a emancipa.
Popoarele coloniale s-au eliberat.
(v.refl.) (despre militari) a fi lăsat la vatră.
(v.refl.) (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă.
(v.tranz.) a scoate dintr-o funcție.
(v.tranz.) a da cuiva (la cerere) un act, un document oficial etc.
(v.tranz.) a preda o marfă.
(v.tranz.) a face liberă o încăpere, un teren etc.; a goli, a evacua.