tulpină
Vezi și : tulpina |
Variante
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Probabil din bulgară, sârbă trupina, de la trupŭ, confer trup (Cihac, II, 425; Tiktin). Forma învechită este trupină, din care pare să se fi dezvoltat *trulpină, cu l expresiv; r s-ar fi disimilat într-o fază posterioară.
Pronunție
- AFI: /tul'pi.nə/
Substantiv
Declinarea substantivului tulpină | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tulpină | tulpini |
Articulat | tulpina | tulpinile |
Genitiv-Dativ | tulpinii | tulpinilor |
Vocativ | tulpină, tulpino | tulpinilor |
- (bot.) parte a unui arbore cuprinsă între rădăcină și coroană, care susține ramurile, frunzele, florile și fructele și prin care trece seva la diverse părți ale plantei.
- (bot.) parte a unor plante erbacee din care pornesc ramurile și frunzele.
- Tulpina la plantele erbacee mari.
- (fig.) temă a unui cuvânt.
- (fig.) origine a unui popor, a unei familii, a unei persoane etc.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Vezi și
Traduceri
parte a unei plante de la rădăcină în sus
|
|