Evrica!

Evrica (în greaca veche εὕρηκα) este o interjecție cunoscută, folosită pentru a exprima sentimentul de gratitudine după descoperirea soluției pentru o problemă dificilă. Gramatical εὕρηκα este forma de persoana I singular la timpul indicativ perfect a verbului εὑρίσκειν („a găsi”).

Sursa este o anecdotă despre Arhimede, transmisă de Plutarh și Vitruviu. Conform acesteia, după ce a descoperit principiul care îi poartă numele aflându-se într-o vană cu apă, Arhimede ar fi ieșit și a fugit gol prin cetate, țipând „evrica!”.^[1]^[2]^[3]

Interjecția a fost notată 1796 în caietul său de matematicianul Carl Friedrich Gauß, când a descoperit că orice număr întreg pozitiv se poate scrie ca sumă de trei numere triunghiulare (ceea ce constituie Teorema Evrica, un caz special al Teoremei lui Fermat a numerelor poligonale).^[4]

Note

^ Friedrich Kluge, Elmar Seebold: Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache. de Gruyter, 2002, ISBN 3-11-017473-1, S. 410
^ Harro Heuser: Gewöhnliche Differentialgleichungen: Einführung in Lehre und Gebrauch. Vieweg+Teubner, 2006, ISBN 3-519-42227-1, S. 88
^ Vitruvius on Architecture, IX:Introduction:9-12, Trducere în limba engleză și text original in limba latină.
^ Marcus du Sautoy: Die Musik der Primzahlen: Auf den Spuren des größten Rätsels der Mathematik. C. H. Beck, 2004, ISBN 978-3-406-52320-5, S. 71

[1] Friedrich Kluge, Elmar Seebold: Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache. de Gruyter, 2002, ISBN 3-11-017473-1, S. 410

[2] Harro Heuser: Gewöhnliche Differentialgleichungen: Einführung in Lehre und Gebrauch. Vieweg+Teubner, 2006, ISBN 3-519-42227-1, S. 88

[3] Vitruvius on Architecture, IX:Introduction:9-12, Trducere în limba engleză și text original in limba latină.

[4] Marcus du Sautoy: Die Musik der Primzahlen: Auf den Spuren des größten Rätsels der Mathematik. C. H. Beck, 2004, ISBN 978-3-406-52320-5, S. 71

[1]

[2]

[3]

[4]