plictisitor
Romanian
editEtymology
editFrom plictisi (“to bore”) + -tor.
Pronunciation
editAdjective
editplictisitor m or n (feminine singular plictisitoare, masculine plural plictisitori, feminine and neuter plural plictisitoare)
Declension
editDeclension of plictisitor
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | plictisitor | plictisitoare | plictisitori | plictisitoare | ||
definite | plictisitorul | plictisitoarea | plictisitorii | plictisitoarele | |||
genitive/ dative |
indefinite | plictisitor | plictisitoare | plictisitori | plictisitoare | ||
definite | plictisitorului | plictisitoarei | plictisitorilor | plictisitoarelor |