mărturisi
Romanian
editEtymology
editBorrowed from Old Church Slavonic марторисати (martorisati), from Greek μαρτυρώ (martyró). Compare Bulgarian мартирисвам (martirisvam, “to confess”).
Pronunciation
editVerb
edita mărturisi (third-person singular present mărturisește, past participle mărturisit) 4th conj.
- to confess; to own up, to come clean
- to avow
Conjugation
edit conjugation of mărturisi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a mărturisi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mărturisind | ||||||
past participle | mărturisit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mărturisesc | mărturisești | mărturisește | mărturisim | mărturisiți | mărturisesc | |
imperfect | mărturiseam | mărturiseai | mărturisea | mărturiseam | mărturiseați | mărturiseau | |
simple perfect | mărturisii | mărturisiși | mărturisi | mărturisirăm | mărturisirăți | mărturisiră | |
pluperfect | mărturisisem | mărturisiseși | mărturisise | mărturisiserăm | mărturisiserăți | mărturisiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mărturisesc | să mărturisești | să mărturisească | să mărturisim | să mărturisiți | să mărturisească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mărturisește | mărturisiți | |||||
negative | nu mărturisi | nu mărturisiți |