învinge
See also: invinge
Romanian
editAlternative forms
editEtymology
editFrom în- + vince (now archaic), from Latin vincere. Replacement of /t͡ʃe/ with /d͡ʒe/ likely by analogy with other verbs, like încinge, înfrânge, împinge, etc.
Pronunciation
editVerb
edita învinge (third-person singular present învinge, past participle învins) 3rd conj.
- (transitive) to win (against an opponent)
- (transitive) to beat, defeat, vanquish
Conjugation
edit conjugation of învinge (third conjugation, past participle in -s)
infinitive | a învinge | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | învingând | ||||||
past participle | învins | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înving | învingi | învinge | învingem | învingeți | înving | |
imperfect | învingeam | învingeai | învingea | învingeam | învingeați | învingeau | |
simple perfect | învinsei | învinseși | învinse | învinserăm | învinserăți | învinseră | |
pluperfect | învinsesem | învinseseși | învinsese | învinseserăm | învinseserăți | învinseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înving | să învingi | să învingă | să învingem | să învingeți | să învingă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | învinge | învingeți | |||||
negative | nu învinge | nu învingeți |
Derived terms
editDerived terms
Related terms
editSee also
editReferences
edit- învinge in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)